Ce te oprește să îți pui implanturi dentare? Îți e frică de operație? Îți e frică de costul planului de tratament? Îți e frică de riscul că nu se vor integra sau că vor ceda?
Aici ne propunem să discutăm ce se poate întâmpla rău cu implantul dentar după ce îl fixezi în os. Hai să aflăm ce face cu adevărat un implant să nu se integreze și ce duce la pierderea lui, deși inițial s-a integrat corect.
Conținut:
- Ce face un implant dentar să nu se integreze?
- Diabetul zaharat
- Fumatul
- Solicitările nefavorabile
- Ce probleme pot apărea cu implantul dentar după integrare?
- Probleme biologice
- Probleme mecanice
- Probleme estetice
- Probleme neurologice
- Probleme sinusale
Ce face ca un implant dentar să nu se integreze?
Cele mai mari riscuri ca organismul să îți respingă implantul apar la cei care suferă de diabet zaharat și la cei care fumează.
Diabetul zaharat
Diabetul aduce o serie de efecte nefavorabile în organism, însă cea mai mare piedică o produce faptul că vindecarea organismului este mult încetinită și deficitară. Așadar, cum integrarea implantului în os se bazează în întregime pe capacitatea osului de a se vindeca și lipi de titanul implantului după intervenția chirurgicală de inserare, diabetul zaharat va împiedica extrem de mult sau chiar va opri cu totul acest proces.
O altă problemă creată de diabet este creșterea substanțială a riscului de infectare. În gura oricărui om se găsesc mii de specii de bacterii. Totodată, după orice intervenție chirurgicală, pe locul pe care s-a intervenit, rămâne o „rană”, care urmează să se vindece în timp. La persoanele cu diabet, riscul ca bacteriile să pătrundă între implant și os și să creeze o infecție activă este foarte mare. În cazul în care acest lucru se produce, în mod evident implantul este respins și îndepărtat.
Cu toate astea, dacă ai fost diagnosticat cu diabet zaharat, nu înseamnă că implantul dentar nu e o opțiune pentru tine. Persoanele care își tratează diabetul corespunzător și care îl țin sub control cu medicație adecvată se pot bucura de implantul dentar exact la fel cum o face și o persoană perfect sănătoastă.
Fumatul
Consumul de tutun acționează nefavorabil asupra integrării implantului dentar, prin 2 căi.
În primul rând, fumul de țigară este foarte iritativ pentru țesuturile din organism. Acesta acționează ca un traumatism local extrem de persistent. Întrucât integrarea implanturilor în organism se bazează tocmai pe vindecarea țesuturilor din jurul implantului, acest traumatism local persistent va îngreuna și încetini substanțial acest proces. În prezența fumului de țigară, țesuturile din jurul implantului nu se vor putea atașa eficient și uniform de suprafața de titan a implantului dentar.
În al doilea rând, tutunul îngreunează sever circulația sângelui în zona țesuturilor din jurul implantului dentar. Sângele are un rol cheie în orice proces de vindecare. Acesta aduce elementele esențiale pentru regenerarea și hrănirea țesuturilor ce caută să se lipească de implantul proaspăt introdus. Așadar, cum tutunul împiedică sângele să pătrundă eficient în jurul implantului, integrarea lui poate fi compromisă.
Multă lume subliniază cât de greu este să te lași de fumat. Totuși, foarte puțini sunt cei care chiar încearcă să facă ceva activ în privința asta. Solicitarea ajutorului unui medic pneumolog pentru a găsi strategii de renunțare la fumat poate fi un prim pas cheie în acest proces. Faptul că ne dorim foarte mult să ne recuperăm dinții pierduți și înțelegem că implantul este soluția ideală pentru a obține acest lucru și în același timp acceptăm că această soluție poate fi complet sabotată de obiceiul vicios dat de fumat sunt elemente care ne pot determina să luăm decizia de a ne schimba viața spre bine.
Orice schimbare majoră începe cu o simplă decizie
Ce ar fi dacă ai suna acum la 0757 897 492?
Cubic Dent îți stă la dispoziție
Solicitările nefavorabile
Un alt criteriu, poate mai puțin popular, care poate sabota integrarea implantului dentar în os, o reprezintă suprasolicitarea sau solicitarea prematură a implantului dentar.
Reclamele „dinți ficși în 24 de ore” apar pretutindeni, însă puțini adresează corect această perspectivă. Practic, acest anunț se referă la faptul că lucrarea protetică sau coroana ce se va lega de implant va fi fixată foarte aproape de momentul inserării efective a implantului dentar. Asta înseamnă că nu se vor mai aștepta cele 6 luni pentru integrarea corectă a implantului dentar.
Bineînțeles, lucrarea sau coroana ce se va fixa, va fi una provizorie. Touși, prin prezența ei, implantul va începe să fie solicitat cu fiecare activitate pe care gura o va desfășura.
Aici, datoria medicului este să analizeze foarte atent gradul de solicitare la care va fi supus implantul și condițiile în care această solicitare se produce. Astfel, erori în acest proces vor pune implantul sub presiuni foarte mari, lucru care va sabota complet procesul de vindecare al osului din jurul său și care va duce la pierderea implantului respectiv.
Ce probleme pot apărea cu implantul dentar după integrare?
Integrarea implantului dentar în os este o etapă critică, în care implantul poate ceda, în care poate fi respins și în care trebuie îndepărtat. Din păcate, însă, depășirea acestei etape nu înlătură complet riscul de deteriorare și cedare a implantului, elemente care conduc la nevoia de a-l îndepărta complet din os.
Așadar, să aflăm ce probleme putem întâmpina pe parcurs cu implanturile dentare.
Probleme biologice
Aceste probleme sunt în principal cauzate de neîngrijirea implantului dentar. Igiena orală trebuie respectată cu strictețe și trebuie efectuată cu rigurozitate.
Mucozita periimplantară: este umflarea, iritarea și sângerarea la presiuni ușoare a gingiei din jurul implantului dentar. Iritarea gingiei apare din cauza bacteriilor ce se adună în jurul implantului și care nu sunt îndepărtate prin respectarea igienei orale. Această problemă se rezolvă cu ușurință prin efectuarea unei igienizări profesionale în cabinetul stomatologic și prin reluarea corespunzătoare a igienei orale de acasă.
Periimplantita: este umflarea, iritarea și sângerarea la presiuni ușoare a gingiei din jurul implantului, însoțite de pierderi osoase și scurgeri de puroi din jurul implantului și, uneori, de durere. Cauza acestei probleme este dată de neglijarea igienei orale pentru perioade relativ lungi de timp, eventual asociate și cu fumat. Problema se rezolvă prin efectuarea unei igienizări profesionale la cabinetul stomatologic și reluarea rutinei corecte de igienizare acasă. Atunci când acest lucru este insuficient, implantul dentar trebuie curățat în profunzime. Uneori, acest lucru trebuie efectuat prin „decuparea” gingiei din jurul său, gingie care se coase la loc după ce implantul este minuțios curățat.
Pierderi osoase severe: apar prin ignorarea periimplantitei. În evoluție, pierderile osoase provocate de periimplantită evoluează până în punctul în care implantul începe să se miște. Poziția inițială, nefavorabilă a implantului și suprasolicitarea lui pot accentua și mai mult acest defect. Rezolvarea este dată de curățarea în profunzime a implantului dentar prin „decuparea” gingiei. Tot în acel moment se pot încerca și efectuarea de adiții osoase pentru a salva implantul. Ulterior, gingia se coase la loc. În cazurile severe, implantul trebuie extras.
Abcesul periimplantar: se formează atunci când puroiul ce se acumuluează pe parcursul periimplantitei rănâne depozitat la vârful sau în jurul implantului dentar. Gingia de deasupra depozitului de puroi se umflă, se înroșește și poate începe să doară. Cauza este determinată de lipsa tratării corespunzătoare a periimplantitei. Pentru a rezolva problema, în primul rând trebuie creată o comunicare directă între depozitul de puroi acumulat în jurul implantului și mediul exterior, astfel încât puroiul să poată ieși. Apoi, se curăță atent zona din jurul implantului și se dezinfectează eficient. Uneori, trebuie aplicate și antibiotice locale sau chiar generale.
Multe probleme pot fi prevenite cu o igienizare profesională efectuată periodic
Programează acum o ședință de profilaxie sunând la 0757 897 492
Te așteptăm la Cubic Dent
Probleme mecanice
Aceste probleme apar din cauza suprasolicitării sau solicitării eronate a implantului dentar. Uneori, ele pot apărea și din cauza defectelor de fabricare ale implantului dentar sau a defectelor apărute la conexiunea dintre implant și coroana ce se fixează de el.
Acum, pentru a înțelege clar aceste probleme, trebuie să explicăm, sumar, cum arată un dinte complet refăcut cu ajutorul implantului dentar. Implantul dentar propriu zis este un șurub de titan care se fixează în os. De acest șurub „principal” se fixează bontul protetic, care reprezintă fundația de care se atașează coroana dentară. Bontul protetic se leagă de implant cu ajutorul unui mic șurubel numit șurub de bont. Coroana dentară se leagă de bontul protetic tot cu ajutorul unui șurubel, numit șurub protetic.
Slăbirea unuia sau a ambelor șuruburi: se manifestă prin senzația că dintele începe să se miște. Acest lucru crează un disconfort sever și modifică mușcătura. Problema apare din cauza unei presiuni prea mari manifestate pe coroana dentară, precum și din cauza scrâșnirii repetate și intense a dinților. Incidentul se rezolvă prin desprinderea coroanei de pe implant, verificarea și înlocuirea șurubului dacă e nevoie și prin readaptarea coroanei dentare la mușcătura pacientului. Alteori, șurubul poate să nu fie strâns suficient de tare la ședința de fixare a coroanei. În aceste situații problema se rezolvă strict prin strângerea mai eficientă a șurubului.
Fractura unuia dintre șuruburi: se manifestă prin senzația că dintele se mișcă și prin modificarea mușcăturii. Alteori, acest incident desprinde complet coroana de pe implant. Problema apare din cauza unor presiuni excesive aplicate pe coroană, a unor presiuni aplicate pe direcții nefavorabile asupra coroanei dentare, din cauza unor potențiale traumatisme sau agresiuni fizice, din cauza scrâșnirii repetate și intense a dinților sau din cauza multiplelor slăbiri și reînșurubări. Rezolvarea o reprezintă îndepărtarea fragmentelor din șurubul fracturat, verificarea filetelor pentru urme de deteriorare, înlocuirea șurubului și readaptarea mușcăturii acolo unde e nevoie. În situațiile severe, când fragmentele de șurub fracturat nu pot fi îndepărtate sau dacă filetul intern al implantului dentar e ireversibil distrus, implantul trebuie extras.
Fractura bontului protetic: se manifestă prin desprinderea coroanei dentare de pe implant. Acest accident se produce în cazul unor traumatisme, accidente, agresiuni fizice sau atunci când bontul e prea mic, prea subțire sau prea fragil. Incidentul se rezolvă prin îndepărtarea componentelor distruse și refacerea bontului și a coroanei dentare.
Fractura implantului: se manifestă prin desprinderea coroanei dentare de pe implant și prin senzația de mobilitate a implantului din interior. Accidentul se produce din cauza unor traumatisme severe, din cauza alegerii incorecte a tipului de implant pentru funcția dintelui restaurat sau din cauza poziționării defectuase a implantului, lucru ce îl face să cedeze la solicitări reduse. Problema se rezolvă prin îndepărtarea implantului, restaurarea defectului osos produs și prin planificarea și inserarea unui nou implant dentar.
Deformarea implantului: apare ca o consecință a unor forțe aplicate eronat pe coroana dentară, într-un mod lent și continuu. Acest lucru poate să apară și din cauza unor traumatisme manifestate pe implant care să nu fie suficient de severe încât să fractureze implantul. Acest incident modifică mușcătura, lucru ce poate face ca mestecatul alimentelor să devină extrem de dificil, incomod sau chiar imposibil. În aceste situații, de cele mai multe ori implantul dentar trebuie îndepărtat și înlocuit.
Probleme estetice
Uneori, din diferite cuaze, implanturile nu pot fi ascunse suficient de bine în țesuturile din jur, lucru care le poate face prezența evidenă în gură. Acest lucru provoacă apariția aspectului de „artificial” al dintelui restaurat.
Retragerea gingiei din jurul implantului dentar: va expune în mod evident spirele metalice ale implantului dentar. Acest lucru va crea un aspect argintiu metalic foarte vizibil sub coroana dentară. Problema poate apărea din cauza poziționării nefavorabile a implantului, a introducerii implantului insuficien în os sau a unor inflamații ulterioare ale gingiei. De asmenea, uneori gingia poate fi, în mod natural, extrem de subțire. În aceste condiții, retragerea ei se va produce ca o consecință directă a intervenției chirurgicale. De cele mai multe ori, însă, medicul stomatolog va ține cont de această caracteristică și va planifica din start inserarea implantului mai profund în structura osului. Soluția o reprezintă tratarea inflamației gingivale, aplicarea unor grefe de gingie sau fabricarea unei noi coroane dentare care să ascundă spirele expuse.
Pierderea papilei interdentare: reprezintă pierderea conturului frumos, crestat, al gingiei care se formează între dinți și între implanturi dentare. Acest lucru apare din cauza aplicării implanturilor dentare prea aproape sau prea departe unul de altul sau de dintele vecin. Rezolvarea o reprezintă calcularea atentă a spațiului existent între implanturi, precum și între implanturi și dinții vecini și confecționarea unor coroane care să echilibreze acest spațiu, oferind condiții ideale pentru ca gingia să își recapete aspectul natural. În anumite condiții poate fi necesară și aplicarea unor grefe gingivale.
Asimetria gingivală: apare din cauza poziționării nefavorabile a implantului dentar, a inflamației gingiei din jurul implantului dentar sau a fabricării incorecte a coroanei dentare. În aceste cazuri gingia are un aspect evident diferit în jurul implanturilor dentare decât apare în jurul dinților naturali. Soluția o reprezintă refacerea coroanei dentare sau efectuarea unor intervenții chirurgicale pe gingia din jurul implanturilor.
Probleme neurologice
Aceste probleme apar din cauza unor erori în inserarea implantului dentar. Atunci când planificarea nu se face în mod corespunzător sau execuția tehnică se face necorespunzător, formațiuni nervoase importante din jurul regiunii unde se aplică implantul pot avea de suferit.
Parestezia: este senzația de furnicătură, amorțeală sau sensibilitate diminuată care poate apărea din cauza presiunii exercitate de implantul dentar asupra unui nerv important din regiune. În consecință, zona din obraz, buză sau limbă dincolo de regiunea unde se produce presiunea se vor simți bizar. În aceste situații implantul trebuie îndepărtat, iar regenerarea nervului trebuie supravegheată și controlată de către un medic de specialitate.
Disestezia: este o senzație neplăcută sau chiar dureroasă care apare la stimuli normali, aparent inofensivi. Acest lucru apare tot ca o consecință a traumatizării unui nerv important după ce se introduce un implant dentar. Tratamentul constă în îndepărtarea implantului și ajutarea regenerării nervului de către un medic de specialitate.
Anestezia: este pierderea totală a sensibilității pe traseul nervului afectat. Asta se întâmplă atunci când în cadrul intervenției de inserare a implantului dentar nervul este complet secționat. Din păcate, în aceste situații nu se mai poate face nimic pentru recuperarea sensibilității pierdute.
Uneori și presiunile exercitate de implant pe nerv se pot manifesta, inițial, ca anestezii, fără ca nervul să fie realmente secționat. După ce implantul este îndepărtat iar nervul este ajutat medical corespunzător, acesta își poate reveni în totalitate.
Probleme sinusale
Din neatenție sau din erori în planificarea intervenției de introducere a implanturilor, acestea pot penetra sinusul maxilar la inserare.
Sinuzita: reprezintă inflamarea mucoasei sinusului maxilar ca o consecință a traumatizării sale de către implantul dentar. Acest accident se manifestă prin apariția durerii în zona unde s-a aplicat implantul, apariția presiunii în obraz de partea intervenției, presiune care se accentuează atunci când te apleci, umflarea și înroșirea obrazului, acolo unde s-a introdus implantul, necesitatea permanentă de a sufla nasul și înfundarea constantă a nării de partea unde s-a aplicat implantul dentar. În aceste situații implantul trebuie îndepărtat, iar tratamentul sinuzitei va fi coordonat de către medicul specialist în ORL.
Comunicarea oro-sinuzală: apare atunci când orificiul creat pentru introducerea implantului și care a provocat penetrarea sinusului nu se vindecă eficient. În consecință, alimentele și băuturile consumate pot migra spre nas și vice versa, secrețiile nazale pot migra spre gură. Tratamentul constă în închiderea chirurgicală a orificiului ce întreține această comunicare.
Introducerea implantului în sinus: apare ca o eroare în execuția tehnică de inserare a implantului. Uneori, implantul dentar poate fi complet „pierdut” în interiorul sinusului maxilar. Această greșeală medicală se rezolvă chirurgical. Medicul chirurg va pătrunde prin sinusul maxilar pentru a recupera implantul dentar pierdut. Ulterior, sinuzita maxilară provocată de acest accident va fi tratată de către medicul specializat în ORL.
